În fiecare dimineaţă,
îmi săvârşesc în tihnă ritualurile matinale
(spălatul, mâncatul şi băutul cafelei);
mă duc apoi frumuşel la dulap
îmi pun pe mine hainele cele de toate zilele
însă,
nu înainte de-a-mi trage pe ochi masca.
da, domnilor! masca!
masca fără de care nu mai pot ieşi din casă,
fără de care nu pot coborî scările liniştit
de teamă să nu cad şi să-mi tulbur gândurile,
fără de care nu pot merge pe stradă,
nu le pot da bună ziua oamenilor
nu le pot... zâmbi măcar
si nici să le vorbesc normal nu pot;
fără de care nu-i mai pot spune lu' tanti de la chioşc
"da, doamnă! prezervative! azi mă fut de-mi sar capacele!"
fără de care nu-ţi mai pot spune ţie, zi de zi: "sunt mai bine ca niciodată!"
fără de care nu mai poate şti nimeni, nici tu, cât de ticalos sunt.
mască! fi-ţi-ar sufletul, ce m-aş face fără tine?
dar ascultă aici la mine...
tu pe mine nu mă duci de nas, mă! pe mine nu mă iei cu zăhărelul...
eu ştiu ce e sub tine, eu ştiu ca căcat tot porţi tu pe străzi
aşa că, hai!
să nu ne tragem de şireturi şi nu mai încerca să mă păcăleşti
amăgindu-mă!