Open, closed, open

Deschide ochii, iubito!
să vezi cum ţi se-nvârt în păr,
cu mii de kiloculori/secundă,
luminile trupului tău iernatic
ca-ntr-un raliu auto.

am contribuit şi eu
cu săruturi incandescente
la spectacolul curcubeic şi
jucându-mă aşa printre
firele rebele de pe fruntea ta adormită,
am redescoperit culori de mult uitate.

bucuros, am dat să te trezesc imediat,
să ţi le-arăt;
le pusesem chiar şi nume,
nume ciudate ca:
verde, sau roşu, sau portocaliu…
dar tu, aşa adormită cum erai, ai spus că-s toate… alb.
da! dar e albul spart de sânii tăi cazemată
unde, copil fiind,
m-am tot bătut de-atâtea ori cu
bulgării-sfârc de m-am înălbit din cap până-n picioare de iubire.
încruntat, mi-am pus bocancii la uscat,
lângă sobă. miros de vanilie, de lemne trosninde, de iarnă bătrână.
m-am aşezat, în fund, lângă pat
şi-am auzit atunci, pentru prima dată,
fulgii împiedicaţi care cădeau pe portative
în game pentatonice;
şi-am auzit atunci, mai bine ca niciodată,
cum inimile noastre cântau împiedicate
aceeaşi piesă
într-un duet jazz, ca ella şi louis…
dar pentru numele lui dumnezeu

Deschide urechile, iubito!